Numele
Denumirea plaiurilor, apelor si a asezarii este de origine straveche, din perioada formarii poporului roman. Curmatura Sovejei, Runcu, Susita, Dragomira, Zboina, Rachitas, toata aceasta toponimie isi are izvorul in amestecul limbilor daca, latina si slava. Numele asezarii inseamna lacas sau locuinta (sala) sau grai (sova) sau turn de aparare (veja) sau apa sarata (so viz), dupa radacinile sanscrite, dace, slave, sarbesti sau unguresti ce se pot distinge in componenta cuvantului Soveja.
Originea
Transhumanta unea inca din secolul XV barsanii de dincolo de munti si locuitorii Vrancei. Oierii transhumanti coborau pe Susita la Soveja incluzand astfel asezarea in marea zona pastorala dintre Transilvania si Moldova.
Pe langa barsanii transilvaneni, au mai venit catre tinutul Sovejei si muntenii de pe valea Dambovitei. Fugind de serbie, tarani din localitatile Rucar si Dragoslavele din judetul Arges s-au stramutat in Soveja intemeind satele Rucareni si Dragosloveni, cele doua sate actuale ale comunei.
1645 este anul in care Matei Basarab zideste Manastirea Sovejei in urma impacarii sale cu Vasile Lupu, domnitorul Moldovei. El nu ridica manastirea la Iasi, capitala Moldovei, ci la Soveja, consfintind astfel infratirea muntenilor cu moldovenii in aceasta insula de populatie munteneasca din Moldova.
Astfel infratiti cu Soveja, dar si cu alte sate din sudul Moldovei, rucarenii si dragoslovenii din Arges au continuat sa migreze catre Vrancea, asezandu-se cu turmele si averile lor, aducand cu ei graiul muntenesc, obiceiurile, portul si onomastica.
Spiritul
Din aceasta impletire a spiritului moldovenesc cu cel muntenesc si cu cel al barsanilor din Transilvania s-a nascut specificul sovejenilor.
Limba vorbita de sovejeni e aparte fata de graiul moldovenesc al locuitorilor Vrancei, fiind mai apropriata de limba literara.
Obiceiurile si traditiile sunt vechi si tinute constiincios de localnici. Tesaturile si imbracamintea, mestesugurile, uneltele, datinile de sarbatoare, cantecele si petrecerile, ritualurile de nunta si inmormantare s-au pastrat de-a lungul timpului in aceasta oaza de munteni in Moldova.
Retrasi in munte, simtindu-se aparte fata de locuitorii celorlalte asezari moldovenesti din jur, sovejenii si-au continuat si si-au pastrat identitatea lor distincta de mocani adusi de transhumanta si de munteni din Arges cu spirit deschis si intreprinzator.
